întrerupt

Romanian

Etymology

Past participle of întrerupe.

Adjective

întrerupt m or n (feminine singular întreruptă, masculine plural întrerupți, feminine and neuter plural întrerupte)

  1. interrupted, broken, stopped

Declension

Declension of întrerupt
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite întrerupt întreruptă întrerupți întrerupte
definite întreruptul întrerupta întrerupții întreruptele
genitive-
dative 		indefinite întrerupt întrerupte întrerupți întrerupte
definite întreruptului întreruptei întrerupților întreruptelor

Verb

întrerupt (past participle of întrerupe)

  1. past participle of întrerupe
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.