întristăciune

Romanian

Etymology

From întrista +‎ -ăciune.

Noun

întristăciune f (plural întristăciuni)

  1. (obsolete) sadness

Declension

Declension of întristăciune
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative întristăciune întristăciunea întristăciuni întristăciunile
genitive-dative întristăciuni întristăciunii întristăciuni întristăciunilor
vocative întristăciune, întristăciuneo întristăciunilor

References

  • întristăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.