întruni

Romanian

Etymology

From întruna.

Verb

a întruni (third-person singular present întrunește, past participle întrunit) 4th conjugation

  1. to gather

Conjugation

    conjugation of întruni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a întruni
gerund întrunind
past participle întrunit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present întrunesc întrunești întrunește întrunim întruniți întrunesc
imperfect întruneam întruneai întrunea întruneam întruneați întruneau
simple perfect întrunii întruniși întruni întrunirăm întrunirăți întruniră
pluperfect întrunisem întruniseși întrunise întruniserăm întruniserăți întruniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să întrunesc să întrunești să întrunească să întrunim să întruniți să întrunească
imperative — tu — — voi —
affirmative întrunește întruniți
negative nu întruni nu întruniți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.