întrupa

Romanian

Etymology

From în- +‎ trup.

Verb

a întrupa (third-person singular present întrupează, past participle întrupat) 1st conjugation

  1. to incarnate

Conjugation

    conjugation of întrupa (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a întrupa
gerund întrupând
past participle întrupat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present întrupez întrupezi întrupează întrupăm întrupați întrupează
imperfect întrupam întrupai întrupa întrupam întrupați întrupau
simple perfect întrupai întrupași întrupă întruparăm întruparăți întrupară
pluperfect întrupasem întrupaseși întrupase întrupaserăm întrupaserăți întrupaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să întrupez să întrupezi să întrupeze să întrupăm să întrupați să întrupeze
imperative — tu — — voi —
affirmative întrupează întrupați
negative nu întrupa nu întrupați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.