învălui

See also: invalui

Romanian

Etymology

From în- +‎ val +‎ -ui.

Verb

a învălui (third-person singular present învăluie, past participle învăluit) 4th conjugation

  1. to envelop, to shroud

Conjugation

    conjugation of învălui (fourth conjugation, no infix)
infinitive a învălui
gerund învăluind
past participle învăluit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present învălui învălui învăluie învăluim învăluiți învăluie
imperfect învăluiam învăluiai învăluia învăluiam învăluiați învăluiau
simple perfect învăluii învăluiși învălui învăluirăm învăluirăți învăluiră
pluperfect învăluisem învăluiseși învăluise învăluiserăm învăluiserăți învăluiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să învălui să învălui să învăluie să învăluim să învăluiți să învăluie
imperative — tu — — voi —
affirmative învăluie învăluiți
negative nu învălui nu învăluiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.