înviere
Romanian
Etymology
Noun
înviere f (plural învieri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | înviere | învierea | învieri | învierile | |
| genitive-dative | învieri | învierii | învieri | învierilor | |
| vocative | înviere, înviereo | învierilor | |||