învietor

Romanian

Etymology

From învia +‎ -ător.

Adjective

învietor m or n (feminine singular învietoare, masculine plural învietori, feminine and neuter plural învietoare)

  1. resurrecting, regenerating

Declension

Declension of învietor
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite învietor învietoare învietori învietoare
definite învietorul învietoarea învietorii învietoarele
genitive-
dative 		indefinite învietor învietoare învietori învietoare
definite învietorului învietoarei învietorilor învietoarelor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.