învineți

Romanian

Etymology

From în- +‎ vânăt.

Verb

a învineți (third-person singular present învinețește, past participle învinețit) 4th conjugation

  1. to bruise

Conjugation

    conjugation of învineți (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a învineți
gerund învinețind
past participle învinețit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present învinețesc învinețești învinețește învinețim învinețiți învinețesc
imperfect învinețeam învinețeai învinețea învinețeam învinețeați învinețeau
simple perfect învineții învinețiși învineți învinețirăm învinețirăți învinețiră
pluperfect învinețisem învinețiseși învinețise învinețiserăm învinețiserăți învinețiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să învinețesc să învinețești să învinețească să învinețim să învinețiți să învinețească
imperative — tu — — voi —
affirmative învinețește învinețiți
negative nu învineți nu învinețiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.