înviorător

Romanian

Etymology

From înviora +‎ -ător.

Adjective

înviorător m or n (feminine singular înviorătoare, masculine plural înviorători, feminine and neuter plural înviorătoare)

  1. refreshing

Declension

Declension of înviorător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite înviorător înviorătoare înviorători înviorătoare
definite înviorătorul înviorătoarea înviorătorii înviorătoarele
genitive-
dative 		indefinite înviorător înviorătoare înviorători înviorătoare
definite înviorătorului înviorătoarei înviorătorilor înviorătoarelor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.