învitătură

Romanian

Etymology

From învita +‎ -tură.

Noun

învitătură f (plural învitături)

  1. (obsolete, regional) provocation
    Synonym: provocare

Declension

Declension of învitătură
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative învitătură învitătura învitături învităturile
genitive-dative învitături învităturii învitături învităturilor
vocative învitătură, învităturo învităturilor

References

  • învitătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.