învoială
Romanian
Etymology
Noun
învoială f (plural învoieli)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | învoială | învoiala | învoieli | învoielile | |
| genitive-dative | învoieli | învoielii | învoieli | învoielilor | |
| vocative | învoială, învoialo | învoielilor | |||