învoit
Romanian
Etymology
Past participle of învoi.
Adjective
învoit m or n (feminine singular învoită, masculine plural învoiți, feminine and neuter plural învoite)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | învoit | învoită | învoiți | învoite | |||
| definite | învoitul | învoita | învoiții | învoitele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | învoit | învoite | învoiți | învoite | |||
| definite | învoitului | învoitei | învoiților | învoitelor | ||||
Verb
învoit (past participle of învoi)
- past participle of învoi