învolbura

Romanian

Etymology

From volbură.

Verb

a învolbura (third-person singular present învolbură, past participle învolburat) 1st conjugation

  1. (reflexive) to whirl
    Synonym: învârteji

Conjugation

    conjugation of învolbura (first conjugation, no infix)
infinitive a învolbura
gerund învolburând
past participle învolburat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present învolbur învolburi învolbură învolburăm învolburați învolbură
imperfect învolburam învolburai învolbura învolburam învolburați învolburau
simple perfect învolburai învolburași învolbură învolburarăm învolburarăți învolburară
pluperfect învolburasem învolburaseși învolburase învolburaserăm învolburaserăți învolburaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să învolbur să învolburi să învolbure să învolburăm să învolburați să învolbure
imperative — tu — — voi —
affirmative învolbură învolburați
negative nu învolbura nu învolburați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.