învrednici

Romanian

Etymology

From în- +‎ vrednic.

Verb

a învrednici (third-person singular present învrednicește, past participle învrednicit) 4th conjugation

  1. to prove worthy

Conjugation

    conjugation of învrednici (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a învrednici
gerund învrednicind
past participle învrednicit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present învrednicesc învrednicești învrednicește învrednicim învredniciți învrednicesc
imperfect învredniceam învredniceai învrednicea învredniceam învredniceați învredniceau
simple perfect învrednicii învredniciși învrednici învrednicirăm învrednicirăți învredniciră
pluperfect învrednicisem învredniciseși învrednicise învredniciserăm învredniciserăți învredniciseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să învrednicesc să învrednicești să învrednicească să învrednicim să învredniciți să învrednicească
imperative — tu — — voi —
affirmative învrednicește învredniciți
negative nu învrednici nu învredniciți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.