șăntușor
Romanian
Etymology
From șant + -ușor.
Noun
șăntușor n (plural șăntușoare)
- diminutive of șant
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | șăntușor | șăntușorul | șăntușoare | șăntușoarele | |
| genitive-dative | șăntușor | șăntușorului | șăntușoare | șăntușoarelor | |
| vocative | șăntușorule | șăntușoarelor | |||
References
- șăntușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN