șarja

Romanian

Etymology

Borrowed from French charger.

Verb

a șarja (third-person singular present șarjează, past participle șarjat) 1st conjugation

  1. to charge

Conjugation

    conjugation of șarja (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a șarja
gerund șarjând
past participle șarjat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present șarjez șarjezi șarjează șarjăm șarjați șarjează
imperfect șarjam șarjai șarja șarjam șarjați șarjau
simple perfect șarjai șarjași șarjă șarjarăm șarjarăți șarjară
pluperfect șarjasem șarjaseși șarjase șarjaserăm șarjaserăți șarjaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să șarjez să șarjezi să șarjeze să șarjăm să șarjați să șarjeze
imperative — tu — — voi —
affirmative șarjează șarjați
negative nu șarja nu șarjați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.