șerpui

Romanian

Etymology

From șarpe +‎ -ui.

Verb

a șerpui (third-person singular present șerpuiește, past participle șerpuit) 4th conjugation

  1. to twist, to wind

Conjugation

    conjugation of șerpui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a șerpui
gerund șerpuind
past participle șerpuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present șerpuiesc șerpuiești șerpuiește șerpuim șerpuiți șerpuiesc
imperfect șerpuiam șerpuiai șerpuia șerpuiam șerpuiați șerpuiau
simple perfect șerpuii șerpuiși șerpui șerpuirăm șerpuirăți șerpuiră
pluperfect șerpuisem șerpuiseși șerpuise șerpuiserăm șerpuiserăți șerpuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să șerpuiesc să șerpuiești să șerpuiască să șerpuim să șerpuiți să șerpuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative șerpuiește șerpuiți
negative nu șerpui nu șerpuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.