șfărui

Romanian

Etymology

From șfară +‎ -ui.

Verb

a șfărui (third-person singular present șfăruiește, past participle șfăruit) 4th conjugation

  1. to tie with a rope

Conjugation

    conjugation of șfărui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a șfărui
gerund șfăruind
past participle șfăruit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present șfăruiesc șfăruiești șfăruiește șfăruim șfăruiți șfăruiesc
imperfect șfăruiam șfăruiai șfăruia șfăruiam șfăruiați șfăruiau
simple perfect șfăruii șfăruiși șfărui șfăruirăm șfăruirăți șfăruiră
pluperfect șfăruisem șfăruiseși șfăruise șfăruiserăm șfăruiserăți șfăruiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să șfăruiesc să șfăruiești să șfăruiască să șfăruim să șfăruiți să șfăruiască
imperative — tu — — voi —
affirmative șfăruiește șfăruiți
negative nu șfărui nu șfăruiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.