șlefui

Romanian

Etymology

Borrowed from German schleifen.

Verb

a șlefui (third-person singular present șlefuiește, past participle șlefuit) 4th conjugation

  1. to grind, to whet
  2. to cut a precious stone

Conjugation

    conjugation of șlefui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a șlefui
gerund șlefuind
past participle șlefuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present șlefuiesc șlefuiești șlefuiește șlefuim șlefuiți șlefuiesc
imperfect șlefuiam șlefuiai șlefuia șlefuiam șlefuiați șlefuiau
simple perfect șlefuii șlefuiși șlefui șlefuirăm șlefuirăți șlefuiră
pluperfect șlefuisem șlefuiseși șlefuise șlefuiserăm șlefuiserăți șlefuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să șlefuiesc să șlefuiești să șlefuiască să șlefuim să șlefuiți să șlefuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative șlefuiește șlefuiți
negative nu șlefui nu șlefuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.