ștănțui

Romanian

Etymology

From ștanță +‎ -ui.

Verb

a ștănțui (third-person singular present ștănțuiește, past participle ștănțuit) 4th conjugation

  1. (manufacturing) to press; to punch; to stamp

Conjugation

    conjugation of ștănțui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a ștănțui
gerund ștănțuind
past participle ștănțuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ștănțuiesc ștănțuiești ștănțuiește ștănțuim ștănțuiți ștănțuiesc
imperfect ștănțuiam ștănțuiai ștănțuia ștănțuiam ștănțuiați ștănțuiau
simple perfect ștănțuii ștănțuiși ștănțui ștănțuirăm ștănțuirăți ștănțuiră
pluperfect ștănțuisem ștănțuiseși ștănțuise ștănțuiserăm ștănțuiserăți ștănțuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ștănțuiesc să ștănțuiești să ștănțuiască să ștănțuim să ștănțuiți să ștănțuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative ștănțuiește ștănțuiți
negative nu ștănțui nu ștănțuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.