ștanța

Romanian

Etymology

Borrowed from German stanzen.

Verb

a ștanța (third-person singular present ștanțează, past participle ștanțat) 1st conjugation

  1. (manufacturing) to press; to punch; to stamp

Conjugation

    conjugation of ștanța (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a ștanța
gerund ștanțând
past participle ștanțat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ștanțez ștanțezi ștanțează ștanțăm ștanțați ștanțează
imperfect ștanțam ștanțai ștanța ștanțam ștanțați ștanțau
simple perfect ștanțai ștanțași ștanță ștanțarăm ștanțarăți ștanțară
pluperfect ștanțasem ștanțaseși ștanțase ștanțaserăm ștanțaserăți ștanțaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ștanțez să ștanțezi să ștanțeze să ștanțăm să ștanțați să ștanțeze
imperative — tu — — voi —
affirmative ștanțează ștanțați
negative nu ștanța nu ștanțați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.