știr
Romanian
Etymology
Borrowed from Bulgarian штир (štir) or Serbo-Croatian štir, from Proto-Slavic *ščirъ.
Noun
știr m (uncountable)
Declension
| singular only | indefinite | definite |
|---|---|---|
| nominative-accusative | știr | știrul |
| genitive-dative | știr | știrului |
| vocative | știrule | |