știrbi

Romanian

Etymology

From știrb.

Verb

a știrbi (third-person singular present știrbește, past participle știrbit) 4th conjugation

  1. to chip one's teeth
  2. to chip an object

Conjugation

    conjugation of știrbi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a știrbi
gerund știrbind
past participle știrbit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present știrbesc știrbești știrbește știrbim știrbiți știrbesc
imperfect știrbeam știrbeai știrbea știrbeam știrbeați știrbeau
simple perfect știrbii știrbiși știrbi știrbirăm știrbirăți știrbiră
pluperfect știrbisem știrbiseși știrbise știrbiserăm știrbiserăți știrbiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să știrbesc să știrbești să știrbească să știrbim să știrbiți să știrbească
imperative — tu — — voi —
affirmative știrbește știrbiți
negative nu știrbi nu știrbiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.