șușui

Romanian

Etymology

Onomatopoeic.

Verb

a șușui (third-person singular present șușuie, past participle șușuit) 4th conjugation

  1. to rustle
    Synonym: foșni
  2. to whisper
    Synonyms: susura, șopti

Conjugation

    conjugation of șușui (fourth conjugation, no infix)
infinitive a șușui
gerund șușuind
past participle șușuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present șușui șușui șușuie șușuim șușuiți șușuie
imperfect șușuiam șușuiai șușuia șușuiam șușuiați șușuiau
simple perfect șușuii șușuiși șușui șușuirăm șușuirăți șușuiră
pluperfect șușuisem șușuiseși șușuise șușuiserăm șușuiserăți șușuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să șușui să șușui să șușuie să șușuim să șușuiți să șușuie
imperative — tu — — voi —
affirmative șușuie șușuiți
negative nu șușui nu șușuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.