șumeni

See also: sumeni and šumění

Romanian

Etymology

From șumen.

Verb

a șumeni (third-person singular present șumenește, past participle șumenit) 4th conjugation

  1. to get drunk

Conjugation

    conjugation of șumeni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a șumeni
gerund șumenind
past participle șumenit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present șumenesc șumenești șumenește șumenim șumeniți șumenesc
imperfect șumeneam șumeneai șumenea șumeneam șumeneați șumeneau
simple perfect șumenii șumeniși șumeni șumenirăm șumenirăți șumeniră
pluperfect șumenisem șumeniseși șumenise șumeniserăm șumeniserăți șumeniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să șumenesc să șumenești să șumenească să șumenim să șumeniți să șumenească
imperative — tu — — voi —
affirmative șumenește șumeniți
negative nu șumeni nu șumeniți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.