țârcovnic
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic църковникъ (cŭrkovnikŭ).
Noun
țârcovnic m (plural țârcovnici)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | țârcovnic | țârcovnicul | țârcovnici | țârcovnicii | |
| genitive-dative | țârcovnic | țârcovnicului | țârcovnici | țârcovnicilor | |
| vocative | țârcovnicule | țârcovnicilor | |||