țârcovnic

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic църковникъ (cŭrkovnikŭ).

Noun

țârcovnic m (plural țârcovnici)

  1. cantor

Declension

Declension of țârcovnic
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative țârcovnic țârcovnicul țârcovnici țârcovnicii
genitive-dative țârcovnic țârcovnicului țârcovnici țârcovnicilor
vocative țârcovnicule țârcovnicilor