țicni

Romanian

Etymology

Borrowed from Serbo-Croatian ciknuti.

Verb

a țicni (third-person singular present țicnește, past participle țicnit) 4th conjugation

  1. (colloquial) to lose one's mind, to become insane

Conjugation

    conjugation of țicni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a țicni
gerund țicnind
past participle țicnit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present țicnesc țicnești țicnește țicnim țicniți țicnesc
imperfect țicneam țicneai țicnea țicneam țicneați țicneau
simple perfect țicnii țicniși țicni țicnirăm țicnirăți țicniră
pluperfect țicnisem țicniseși țicnise țicniserăm țicniserăți țicniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să țicnesc să țicnești să țicnească să țicnim să țicniți să țicnească
imperative — tu — — voi —
affirmative țicnește țicniți
negative nu țicni nu țicniți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.