țingău

Romanian

Etymology

From țânc +‎ -ău.

Noun

țingău m (plural țingăi)

  1. boy

Declension

Declension of țingău
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative țingău țingăuul țingăi țingăii
genitive-dative țingău țingăuului țingăi țingăilor
vocative țingăuule țingăilor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.