țintui

Romanian

Etymology

From țintă +‎ -ui.

Verb

a țintui (third-person singular present țintuiește, past participle țintuit) 4th conjugation

  1. to nail down

Conjugation

    conjugation of țintui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a țintui
gerund țintuind
past participle țintuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present țintuiesc țintuiești țintuiește țintuim țintuiți țintuiesc
imperfect țintuiam țintuiai țintuia țintuiam țintuiați țintuiau
simple perfect țintuii țintuiși țintui țintuirăm țintuirăți țintuiră
pluperfect țintuisem țintuiseși țintuise țintuiserăm țintuiserăți țintuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să țintuiesc să țintuiești să țintuiască să țintuim să țintuiți să țintuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative țintuiește țintuiți
negative nu țintui nu țintuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.