ținut

Romanian

Etymology

Past participle of ține. Compare Italian tenuto, French tenu, Catalan tingut.

Pronunciation

  • IPA(key): /t͡siˈnut/

Verb

ținut

  1. past participle of ține (“held, kept”)

Declension

Declension of ținut
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite ținut ținută ținuți ținute
definite ținutul ținuta ținuții ținutele
genitive-
dative 		indefinite ținut ținute ținuți ținute
definite ținutului ținutei ținuților ținutelor

Adjective

ținut m or n (feminine singular ținută, masculine plural ținuți, feminine and neuter plural ținute)

  1. held, kept
  2. bound, obliged

Declension

Declension of ținut
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite ținut ținută ținuți ținute
definite ținutul ținuta ținuții ținutele
genitive-
dative 		indefinite ținut ținute ținuți ținute
definite ținutului ținutei ținuților ținutelor

Derived terms

Noun

ținut n (plural ținuturi)

  1. territory, realm
    Synonym: teritoriu
  2. region, part
    Synonym: regiune
  3. province

Declension

Declension of ținut
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative ținut ținutul ținuturi ținuturile
genitive-dative ținut ținutului ținuturi ținuturilor
vocative ținutule ținuturilor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.