țiui

Romanian

Etymology

From țiu +‎ -ui.

Verb

a țiui (third-person singular present țiuie, past participle țiuit) 4th conjugation

  1. to tingle, to ring

Conjugation

    conjugation of țiui (fourth conjugation, no infix)
infinitive a țiui
gerund țiuind
past participle țiuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present țiui țiui țiuie țiuim țiuiți țiuie
imperfect țiuiam țiuiai țiuia țiuiam țiuiați țiuiau
simple perfect țiuii țiuiși țiui țiuirăm țiuirăți țiuiră
pluperfect țiuisem țiuiseși țiuise țiuiserăm țiuiserăți țiuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să țiui să țiui să țiuie să țiuim să țiuiți să țiuie
imperative — tu — — voi —
affirmative țiuie țiuiți
negative nu țiui nu țiuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.