țocăi

Romanian

Etymology

From țoc +‎ -ăi.

Verb

a țocăi (third-person singular present țocăie, past participle țocăit) 4th conjugation

  1. to smouch, to kiss loudly

Conjugation

    conjugation of țocăi (fourth conjugation, no infix)
infinitive a țocăi
gerund țocăind
past participle țocăit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present țocăi țocăi țocăie țocăim țocăiți țocăie
imperfect țocăiam țocăiai țocăia țocăiam țocăiați țocăiau
simple perfect țocăii țocăiși țocăi țocăirăm țocăirăți țocăiră
pluperfect țocăisem țocăiseși țocăise țocăiserăm țocăiserăți țocăiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să țocăi să țocăi să țocăie să țocăim să țocăiți să țocăie
imperative — tu — — voi —
affirmative țocăie țocăiți
negative nu țocăi nu țocăiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.