țopăi

See also: topai and tơpai

Romanian

Etymology

From țop +‎ -ăi.

Verb

a țopăi (third-person singular present țopăie, past participle țopăit) 4th conjugation

  1. to hop

Conjugation

    conjugation of țopăi (fourth conjugation, no infix)
infinitive a țopăi
gerund țopăind
past participle țopăit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present țopăi țopăi țopăie țopăim țopăiți țopăie
imperfect țopăiam țopăiai țopăia țopăiam țopăiați țopăiau
simple perfect țopăii țopăiși țopăi țopăirăm țopăirăți țopăiră
pluperfect țopăisem țopăiseși țopăise țopăiserăm țopăiserăți țopăiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să țopăi să țopăi să țopăie să țopăim să țopăiți să țopăie
imperative — tu — — voi —
affirmative țopăie țopăiți
negative nu țopăi nu țopăiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.