țuțuruș
Romanian
Etymology
From țuțur + -uș.
Noun
țuțuruș n (uncountable)
- diminutive of țuțur
Declension
| singular only | indefinite | definite |
|---|---|---|
| nominative-accusative | țuțuruș | țuțurușul |
| genitive-dative | țuțuruș | țuțurușului |
| vocative | țuțurușule | |
References
- țuțuruș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN