țuțuruș

Romanian

Etymology

From țuțur +‎ -uș.

Noun

țuțuruș n (uncountable)

  1. diminutive of țuțur

Declension

Declension of țuțuruș
singular only indefinite definite
nominative-accusative țuțuruș țuțurușul
genitive-dative țuțuruș țuțurușului
vocative țuțurușule

References

  • țuțuruș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN