țuicui

Romanian

Etymology

From țuică +‎ -ui.

Verb

a țuicui (third-person singular present țuicuiește, past participle țuicuit) 4th conjugation

  1. to drink brandy

Conjugation

    conjugation of țuicui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a țuicui
gerund țuicuind
past participle țuicuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present țuicuiesc țuicuiești țuicuiește țuicuim țuicuiți țuicuiesc
imperfect țuicuiam țuicuiai țuicuia țuicuiam țuicuiați țuicuiau
simple perfect țuicuii țuicuiși țuicui țuicuirăm țuicuirăți țuicuiră
pluperfect țuicuisem țuicuiseși țuicuise țuicuiserăm țuicuiserăți țuicuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să țuicuiesc să țuicuiești să țuicuiască să țuicuim să țuicuiți să țuicuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative țuicuiește țuicuiți
negative nu țuicui nu țuicuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.