țurțur

See also: turtur and Turtur

Romanian

Etymology

Origin unknown. Possibly a substrate word.

Pronunciation

  • IPA(key): /ˈt͡sur.t͡sur/

Noun

țurțur m (plural țurțuri)

  1. icicle

Declension

Declension of țurțur
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative țurțur țurțurul țurțuri țurțurii
genitive-dative țurțur țurțurului țurțuri țurțurilor
vocative țurțurule țurțurilor

Further reading