αναφωνητό
Greek
Noun
αναφωνητό • (anafonitó) n (plural αναφωνητά)
Declension
| singular | plural | |
|---|---|---|
| nominative | αναφωνητό (anafonitó) | αναφωνητά (anafonitá) |
| genitive | αναφωνητού (anafonitoú) | αναφωνητών (anafonitón) |
| accusative | αναφωνητό (anafonitó) | αναφωνητά (anafonitá) |
| vocative | αναφωνητό (anafonitó) | αναφωνητά (anafonitá) |
Synonyms
- κραυγή f (kravgí)
Related terms
- see: αναφωνώ (anafonó, “to exclaim”)