καταπλεόντων

Ancient Greek

Pronunciation

 

Participle

κᾰτᾰπλεόντων • (kătăpleóntōn)

  1. masculine/neuter genitive plural of κᾰτᾰπλέων (kătăpléōn)

Verb

κᾰτᾰπλεόντων • (kătăpleóntōn)

  1. third-person plural present active imperative of κᾰτᾰπλέω (kătăpléō)