σχῆσον

Ancient Greek

Pronunciation

 

Verb

σχῆσον • (skhêson)

  1. (Koine) second-person singular aorist active imperative of ἔχω (ékhō)

Participle

σχῆσον • (skhêson)

  1. neuter nominative/accusative/vocative singular of σχῆσον (skhêson)