թաթաւել
Old Armenian
Verb
թաթաւել • (tʻatʻawel)
- infinitive of թաթաւեմ (tʻatʻawem)
Declension
| singular (uncountable) | |
|---|---|
| nominative | թաթաւել (tʻatʻawel) |
| genitive | թաթաւելոյ (tʻatʻaweloy) |
| dative | թաթաւելոյ (tʻatʻaweloy) |
| accusative | թաթաւել (tʻatʻawel) |
| ablative | թաթաւելոյ (tʻatʻaweloy) |
| instrumental | թաթաւելով (tʻatʻawelov) |
| locative | թաթաւել (tʻatʻawel) |