إثناء
Arabic
| Root |
|---|
| ث ن ي (ṯ n y) |
| 33 terms |
Noun
إِثْنَاء • (ʔiṯnāʔ) m
- verbal noun of أَثْنَى (ʔaṯnā) (form IV)
Declension
| singular | basic singular triptote | ||
|---|---|---|---|
| indefinite | definite | construct | |
| informal | إِثْنَاء ʔiṯnāʔ |
الْإِثْنَاء al-ʔiṯnāʔ |
إِثْنَاء ʔiṯnāʔ |
| nominative | إِثْنَاءٌ ʔiṯnāʔun |
الْإِثْنَاءُ al-ʔiṯnāʔu |
إِثْنَاءُ ʔiṯnāʔu |
| accusative | إِثْنَاءً ʔiṯnāʔan |
الْإِثْنَاءَ al-ʔiṯnāʔa |
إِثْنَاءَ ʔiṯnāʔa |
| genitive | إِثْنَاءٍ ʔiṯnāʔin |
الْإِثْنَاءِ al-ʔiṯnāʔi |
إِثْنَاءِ ʔiṯnāʔi |