إنامة
Arabic
Noun
إِنَامَة • (ʔināma) f
- verbal noun of أَنَامَ (ʔanāma) (form IV)
Declension
| singular | singular triptote in ـَة (-a) | ||
|---|---|---|---|
| indefinite | definite | construct | |
| informal | إِنَامَة ʔināma |
الْإِنَامَة al-ʔināma |
إِنَامَة ʔināmat |
| nominative | إِنَامَةٌ ʔināmatun |
الْإِنَامَةُ al-ʔināmatu |
إِنَامَةُ ʔināmatu |
| accusative | إِنَامَةً ʔināmatan |
الْإِنَامَةَ al-ʔināmata |
إِنَامَةَ ʔināmata |
| genitive | إِنَامَةٍ ʔināmatin |
الْإِنَامَةِ al-ʔināmati |
إِنَامَةِ ʔināmati |