إنعاظ
Arabic
Noun
إِنْعَاظ • (ʔinʕāẓ) m
- verbal noun of أَنْعَظَ (ʔanʕaẓa) (form IV)
Declension
| singular | basic singular triptote | ||
|---|---|---|---|
| indefinite | definite | construct | |
| informal | إِنْعَاظ ʔinʕāẓ |
الْإِنْعَاظ al-ʔinʕāẓ |
إِنْعَاظ ʔinʕāẓ |
| nominative | إِنْعَاظٌ ʔinʕāẓun |
الْإِنْعَاظُ al-ʔinʕāẓu |
إِنْعَاظُ ʔinʕāẓu |
| accusative | إِنْعَاظًا ʔinʕāẓan |
الْإِنْعَاظَ al-ʔinʕāẓa |
إِنْعَاظَ ʔinʕāẓa |
| genitive | إِنْعَاظٍ ʔinʕāẓin |
الْإِنْعَاظِ al-ʔinʕāẓi |
إِنْعَاظِ ʔinʕāẓi |