تبحير
Arabic
Noun
تَبْحِير • (tabḥīr) m
- verbal noun of بَحَّرَ (baḥḥara) (form II)
Declension
| singular | basic singular triptote | ||
|---|---|---|---|
| indefinite | definite | construct | |
| informal | تَبْحِير tabḥīr |
التَّبْحِير at-tabḥīr |
تَبْحِير tabḥīr |
| nominative | تَبْحِيرٌ tabḥīrun |
التَّبْحِيرُ at-tabḥīru |
تَبْحِيرُ tabḥīru |
| accusative | تَبْحِيرًا tabḥīran |
التَّبْحِيرَ at-tabḥīra |
تَبْحِيرَ tabḥīra |
| genitive | تَبْحِيرٍ tabḥīrin |
التَّبْحِيرِ at-tabḥīri |
تَبْحِيرِ tabḥīri |