تحنيء
Arabic
Noun
تَحْنِيء • (taḥnīʔ) m
- verbal noun of حَنَّأَ (ḥannaʔa) (form II)
Declension
| singular | basic singular triptote | ||
|---|---|---|---|
| indefinite | definite | construct | |
| informal | تَحْنِيء taḥnīʔ |
التَّحْنِيء at-taḥnīʔ |
تَحْنِيء taḥnīʔ |
| nominative | تَحْنِيءٌ taḥnīʔun |
التَّحْنِيءُ at-taḥnīʔu |
تَحْنِيءُ taḥnīʔu |
| accusative | تَحْنِيئًا taḥnīʔan |
التَّحْنِيءَ at-taḥnīʔa |
تَحْنِيءَ taḥnīʔa |
| genitive | تَحْنِيءٍ taḥnīʔin |
التَّحْنِيءِ at-taḥnīʔi |
تَحْنِيءِ taḥnīʔi |