تفقير
Arabic
Noun
تَفْقِير • (tafqīr) m
- verbal noun of فَقَّرَ (faqqara) (form II)
Declension
| singular | basic singular triptote | ||
|---|---|---|---|
| indefinite | definite | construct | |
| informal | تَفْقِير tafqīr |
التَّفْقِير at-tafqīr |
تَفْقِير tafqīr |
| nominative | تَفْقِيرٌ tafqīrun |
التَّفْقِيرُ at-tafqīru |
تَفْقِيرُ tafqīru |
| accusative | تَفْقِيرًا tafqīran |
التَّفْقِيرَ at-tafqīra |
تَفْقِيرَ tafqīra |
| genitive | تَفْقِيرٍ tafqīrin |
التَّفْقِيرِ at-tafqīri |
تَفْقِيرِ tafqīri |