Reconstruction:Old Dutch/cruca
Old Dutch
Etymology
From Proto-West Germanic *krūkā.
Noun
*crūca f
Inflection
Declension of *crūca (feminine ō/ōn-stem noun)
| case | singular | plural |
|---|---|---|
| nominative | *crūca | *crūca, *crūcon |
| accusative | *crūca, *crūcon | *crūca, *crūcon |
| genitive | *crūcon | *crūcono |
| dative | *crūcon | *crūcon |
Descendants
Further reading
- “krūka”, in Oudnederlands Woordenboek, 2012