abținut

Romanian

Etymology

From abține (“to refrain”) +‎ -ut.

Pronunciation

  • IPA(key): /ab.t͡siˈnut/
  • Rhymes: -ut
  • Hyphenation: ab‧ți‧nut

Noun

abținut m (plural abținuți) (obsolete)

  1. abstainer

Declension

Declension of abținut
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative abținut abținutul abținuti abținutii
genitive-dative abținut abținutului abținuti abținutilor
vocative abținutule abținutilor

Noun

abținut n (plural abținuturi) (rare)

  1. restraint (personal quality)

Declension

Declension of abținut
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative abținut abținutul abținuturi abținuturile
genitive-dative abținut abținutului abținuturi abținuturilor
vocative abținutule abținuturilor

Verb

abținut

  1. past participle of abține (“to abstain”)

References

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.