abjurare
See also: abjuraré
Romanian
Etymology
Noun
abjurare f (plural abjurări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | abjurare | abjurarea | abjurări | abjurările | |
| genitive-dative | abjurări | abjurării | abjurări | abjurărilor | |
| vocative | abjurare, abjurareo | abjurărilor | |||
Spanish
Verb
abjurare
- first/third-person singular future subjunctive of abjurar