absoluțiune
Romanian
Etymology
Borrowed from French absolution.
Noun
absoluțiune f (plural absoluțiuni)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | absoluțiune | absoluțiunea | absoluțiuni | absoluțiunile | |
| genitive-dative | absoluțiuni | absoluțiunii | absoluțiuni | absoluțiunilor | |
| vocative | absoluțiune, absoluțiuneo | absoluțiunilor | |||